duminică, 18 decembrie 2011

FERICIREA POATE FI CHIAR SIMPLA




"Fericirea suprema in viata este convingerea ca suntem iubiti, iubiti pentru noi sau, mai curand, in ciuda noastra." – Victor Hugo

Ma gandeam acum ceva vreme cat de inversunati alergam toti dupa fericire,indiferent ce ar semnifica aceasta pentru fiecare dintre noi.Si multi atunci cand o intalnesc,nici macar nu realizeaza ca au gasit-o,sau se tem sa se bucure asa cum ar merita.
Tu cand ai reusit sa te bucuri sincer ultima data?Si nu ma refer neaparat la bucurii date de lucruri materiale,superficiale.Ci la acea bucurie ca o certitudine.Dublata de liniste si impacare cu tine.
Cred ca fiecare a trait un astfel de moment.Macar unul.Trebuie doar sa caute prin ganduri si sa-l aduca in prim plan.Poate asa vom reusi sa zambim mai des si sa ne dam seama ca fericirea ne este mai la indemana decat credeam.Doar ca multi dintre noi,ametiti de vartejul cotidianului,nici nu ne dam seama cat de des trece pe langa noi fara sa o bagam in seama.Si atunci,nu e pacat?

Imi amintesc de fiecare data cu mare drag de un moment ce in scris poate pare banal.Cat de bine te poate face sa te simti o plimbare in parc,pana la urma?Asa ar gandi unii.Insa la acest gen de fericire ma refer.Sincera,dorita,necomplicata.
Si eu una eram in acele momente atat de calma,zambitoare si linistita,incat mi se parea ca sunt pe deplin rasplatita pentru toate eforturile de pana atunci.Ciudat?Deloc.Atat de firesc se petrecea totul,incat eram sigura ca de nimic mai mult nu as fi avut nevoie.Sunt convinsa ca fiecare din noi am cautat macar o data sa ne simtim protejate,intelese(fara a fi nevoie de intrebari),apreciate la modul cel mai sincer...Si cand toate acestea se intampla in acelasi timp e pur si simplu coplesitor!
E chiar un sentiment ce te umple de liniste.Sa fii persoana potrivita la locul potrivit,in compania potrivita si sa ajungi singura la concluzia ca ai putea ramane asa zile intregi.Stand la povesti si razand din orice.Reusind sa faci haz de necaz fara ca asta sa-ti lase un gust amar.Pentru ca ajungi sa stii ca ATUNCI e bine.E cel mai bine.Si acel moment nu merita irosit,nu trebuie stricat nici de cuvinte si nici de gesturi de prisos.
Dar cand de-abia asteptai sa revii acasa,in orasul tau drag,la persoanele si mai dragi,nimic nu poate fi exagerat facut sau prost inteles.Pentru ca e facut din suflet.Si daca esti foarte norocoasa inteles tot cu sufletul.Iar eu ma consider cea mai norocoasa de fiecare data cand imi amintesc.Pana la urma fericirea poate parea atat de simpla,nu-i asa?