vineri, 29 iunie 2012

Aberatii de dupa-amiaza

E mai simplu sa o am decat sa ma am.
 -E creierul tau.Nu poate fi mai simplu decat sa-ti ordonezi propriile ganduri.
 -Sunt multe.Si in dezordine.Cine stie daca le voi pune in ordine vreodata.
 -Si te-ai gandit sa le ordonezi pe ale altcuiva?
-E mai simplu.Si amuzant.Credula,ingenua pana aproape de prostie.Mai da usoare semne de inteligenta.Cand ii dau voie.Se simte chiar mandra de ea.
-Esti un monstru!
-Unul uman...inca.
-Pai ce-ti veni?
 -Nimic.Nu ti-am zis?Mi-a cazut de sus.Vrea sa o arda vedeta si o pup in fund indeajuns incat a ajuns sa creada in ea.In noi.In stele,martieni,zane(nu ca in astea credea deja de mica).A avut mereu mai dezvoltata latura asta tampitica legata de supranatural.
 -Deh,e profunda.Ce stii tu mai animalule?
 -Ce stiu?Nu trebuie sa stiu nimic.Imi trece pe moment prin minte si doar o dau afara.Ideea fraiero! Ea doar sta cu capul bine crapat in doua sa absoarba tot si sa repete ca robotul.Nu e tare?Sa ai propria creatie?
-Nu e creatia ta.E a parintilor ei.
-Nu intelegi nimic.Ar trebui sa te cizelez si pe tine.
-Ai vrea tu.
-N-am treaba cu felul in care arata.De asta s-au ocupat ai ei.Destul de prost ce-i drept.Ca a iesit cam stramba,stearsa si plina de dureri.Dar e atat de proasta incat n-ai cum sa nu o iubesti.Genul ala de copil chinuit si neinteles care parca vrea sa-si urle frustrarile.Dar artistic,nu asa oricum.Ca daca nici romanii nu o ard artistic,atunci cine mai?Zi tu?
 -Esti dement!Nu vei ajunge decat sa-i speli creierul.
 -Sa-l spal?Nu draga mea prietena.Il modelez.Asa ca pe o plastilina.Intelegi tu.
-Nu.Nu mai inteleg.Asta e ideea.De unde pana unde pasiunea asta bolnavicioasa de a modela creiere?
-Nu creiere.CREIERUL.PROTOTIPUL DE CREIER.Nimic mai transparent intalnit pana acum.E prea...ofertant.Asa ceva nu se refuza.Chiar!Vrei sa ne jucam de-a modelatorii?
-Vrei sa ma bagi in "afacerile" tale cu talente descoperite peste noapte?
-Daca e convenabil pentru tine sa crezi asta si as primi un raspuns afirmativ.Atunci da,Se poate formula si asa.
-Pai.... -Stiam eu ca vei accepta.
 -Urmatorul pas care ar fi?
 -Cere-o de nevasta!Zi-i ca eu sunt ocupat pentru moment.
-Pai ce?S-o fi si indragostit de tine...
-Aveai vreun dubiu ca as fi irezistibil?Oricum i-am zis ca-s gay...momentan.Dar o anunt cand ma reprofilez si ea va fi clar prima pe lista.Atunci o voi ruga sa ma initieze ea in tainele iubirii profunde dintre un el si-o ea.A fost de acord.Pana atunci isi plange ghinionul in dragoste in articole pe net.Are potential nu gluma!Atatea dulcegarii la un loc rar mai gasesti.Sigur a impresionat trei gospodine casnice.Ai putea sa-i fii impresara cand se va lansa in lumea scriitorilor.Mananci si tu o paine cinstita.
-N-ai leac!

 Sunetul sec al paharelor de sampanie ciocnite anunta incheierea unui nou pact "diabolic".In celalalt capat al orasului un alt sunet sec lasa in urma cuvinte "pline de subinteles" pe un ecran de calculator.Un nou textulet asteptat cu sufletul la gura de cele trei cititoare fidele.
-Pentru creatie! minte sucita ce esti.Cat poti minti pentru simplul fapt ca ai chef! Ar trebui sa mai invat cate ceva de la tine.
-Pai ia vezi ce prinzi din zbor!Everybody lies!Ai uitat?...

sâmbătă, 23 iunie 2012

In seara asta...fara masca

-Primaverii 85.Blocul cu patru etaje. Taximetristul porni in graba.Fara intrebari.Fara sa se uite cine i s-a asezat pe bancheta din spatele masinii.Pentru el,la fel ca si pentru domnul N. banii nu au miros. Il stia de client vechi.Si in 8 ani nasul lui se obisnuise cu mirosul unuia care isi petrece trei sferturi din zi in strada.In plus,generozittea omului il impingea sa-i deschida larg portiera de fiecare data. In zece minute era la el acasa.Inca o zi de munca se incheiase si in lumina chioara a becului din bucatarie profitul era numarat. -Treizeci de milioane.Stam bine fata mea. Nu,nu era nebun.Isi mai alunga singuratatea vorbind cu o pisica adunata de pe drumuri. Acele drumuri pe care le cunoaste la fel de bine precum propria adresa.Daca e sa ma gandesc bine poate ca domnul N. a petrecut mai mult timp pe strada decat in propria casa.Nu ca l-ar fi alungat nevasta.Nu s-a complicat niciodata cu inca o gura de hranit. Pur si simplu i s-a luat intr-o dimineata de fetele protocolare vazute la locul de munca,de mastile si povestile celor de acolo.Si a decis sa-si scrie singur rolul si sa joace dupa cum isi canta.Acum vroia sa fie un cersetor de lux.Zilnic in alt mod,dar totusi de lux. Mereu il atrase actoria,dar situatia de acasa nu i-a permis sa se aventureze la vremea aceea sa faca din asta o meserie.Asa ca zilnic mai adauga un rol la povestea in care autorul era tot el. Nu l-a deranjat niciodata sa cerseasca.Pana la urma stia ca romanul e usor atins la coarda sensibila si de pe urma acestui "handicap" a strans o avere frumusica de care sa se poata bucura la batranete.Desi spune mereu ca pentru a-si vinde si mai bine povestea ar trebui sa sfarseasca tot in strada. Astazi va fi doar un batran critic.Acru si nesimtit cu tarif minim fix.Vechimea in bransa ii da lejeritatea de a cere cat vrea.Si ce daca nu trec zeci de oameni sa-i arunce maruntis? Vreo dama bine care-si aminteste de pacatele tineretii si incearca sa si le spele tot da pe-acolo.Ea va trece grabita incercand sa nu-l bage in seama.El va ridica privirea intelegatoare a unui om trecut prin viata.Si asa "munca" ii va fi rasplatita. Simplu?La prima vedere asa pare.Insa domnul N. a depus ani de munca pentru a sti sa actioneze.Cate dintre femeile ce se caiau pentru pacatele facute nu au luat masa cu el la ore tarzii in noapte.Atunci nu mai era de cateva ceasuri bune un simplu batran cersetor,orb,schiop,sau chior(le diversifica dupa caz si plictiseala).Ci un domn bine imbracat,sarmant,mereu cu gesturile si replicile potrivite la el. Le studia,le patrundea in creier si suflet si le facea sa-si dezvaluie cele mai mari temeri,esecuri,dorinte.Nu s-a gandit niciodata sa le santajeze cu informatiile obtinute.Nici macar nu era nevoie.Se opreau singure in fata lui,parca vag avand in minte imaginea unui barbat cunoscut care candva le-a ascultat fara sa le ceara nimic in schimb. Si cine ar putea sa-l condamne?Creier avem cu totii.Depinde doar daca vrem sa-l folosim sau il lasam sa doarma in timp ce ne plangem cat de neinsemnati suntem. O ploaie rece cadea pe strada pietruita.In mod normal ar fi fost la el in apartament,cu pisica in brate si schimband de pe un post pe altul la TV. Era miercuri noaptea.Aproape de ora 23:00.Carla trebuia sa treaca prin fata lui din clipa in clipa.Ii stia programul.Mereu alerga intr-un suflet spre casa de la magazinul ei din coltul strazii.Era inca una din femeile imbogatite de pe urma domnilor generosi care au facut-o si patroana de magazin.Avea si ea pacatele ei de care incerca parca sa scape mai mult decat oricine. 23:04-Sunetul tocurilor cui se amesteca pe strada cu ploaia ce devenise torentiala.Femeia deja avea scosi din portofel cinci milioane pe care se pregatea sa-i arunce repede si sa-si continue drumul.Era doar un maruntis pentru ea.Maruntis care credea ca ar putea sa-i stearga o parte din greseli si sa-i cumpere bietului amarat o seara la adapost si ceva mancaree calda.Spre surprinderea ei mana i-a fost oprita.Batranul cersetor s-a ridicat si-a deschis umbrela si doar i-a propus: -In seara aceasta doar un ceai.Fara masca. Stia ca e inca una din femeile carora le vine greu sa spuna NU...