vineri, 30 iulie 2010

ROMANII SI MORBIDUL



Stiam cu siguranta ca suntem un popor petrecaret,cu multe sarbatori si vescnica dorinta de concediu.
Mai nou,am fost facuti natie de manelisti.Ceea ce,daca stau bine sa ma gandesc,nu e prea departe de adevar.
Insa nu pot intelege obsesia bolnava a unora de a fotografia orice,oricand,oricum,oriunde.Ca sa fiu mai exacta...
Probabil nu mai e nimeni printre voi care sa nu fi dat,macar din intamplare,la TV,zilele trecute,peste ceva legat de moartea Madalinei Manole.Ma uitam cum se inghesuia lumea ca la circ,neintelegand ce motiv intemeiat au sa o faca.
Insa stand putin si aprofundand "fenomenul" mi-am dat seama ca goana dupa acest senzational stupid,e bine inradacinata la tot mai multi romani.

E normal sa transmiti o astfel de stire,dar la fel de normal mi se pare sa pastrezi o oarecare urma de decenta fata de eveniment si sa nu transformi totul intr-un circ national.
Insa daca nu e circ la televizor,nici rating nu e.Asa ca reporterite care mai ingrozite de transmisiunile de langa sicriu,care mai curajoase si dornice de afirmare,s-au conformat intocmai cerintelor.
Asa ca am avut de toate:transmisiuni de acasa,pe langa casa,deasupra casei,langa sicriu,pe drumul catre biserica,la biserica,la slujba,cu multime,fara multime,in studio etc.Totul se transformase in subiect de interes general.Si criza parca disparuse.

Si cum romanul trebuie sa aiba dovezi de la fata locului,nu m-am mirat sa vad mame cu copii de cativa ani dupa ele,care stateau la rand in caldura.Pentru ce?Sa vada mortul/moarta.Mai mult.Ajunse victorioase in fata sicriului isi ridicau odraslele in brate,sa fie sigure ca nu scapa ceva din desfasurarea evenimentului:"Uite mami acolo!Uite e moarta!"
Mare Ti-e gradina Doamne...
Alaturi pusti si tineri se filmau "la fata locului" sa aiba ce posta pe Facebook,sa-i vada lumea unde-au fost.
Ceva in plus de zis?Dorinta de morbid a unora poate ajunge departe.Foarte departe.Unii se filmeaza,altii isi familiarizeaza copiii cu asa ceva,iar televiziunile fac cerere la Patriarhie sa decaleze ora inmormantarii pentru a se transmite in prime-time.Bani,bani bani,audienta si mult circ.Ce mai conteaza unde te vede lumea?
Important e sa fii vazut/a,nu?Sau...NU.Dar asta e alta poveste.

marți, 20 iulie 2010

GRAFICA(2)



vineri, 2 iulie 2010

NIMIC NOU



Aceeasi vreme enervanta care te amageste cu soare la rasarit.Se pare ca vara aceasta chiar nu vrea sa-si arate adevarata putere.
Ma gandeam ca fiecare anotimp are mirosul lui.Eu asa le identificam de mica.
Cand simteam mirosul strazilor proaspat udate imi aminteam de vara.Cu soare mult,cu agitatia oamenilor care se grabesc sa ajunga la munca si batraneii cu nepotii care cauta o banca la umbra.Sa nu-i prinda arsita amiezii.
Si seara...seara era mirosul teilor.Si daca inchideam ochii imi venea in minte aceeasi imagine.Si acum mi se mai intampla.Vad o strada pietruita,larga.Afara e noapte si eu tocmai am iesit dintr-o locatie aglomerata cu muzica data tare.E cald,cerul senin si se simte miros de tei proaspat udati de ploaie.Stiu sigur ca nu e un oras de la noi.
Am vorbit cu cineva intreband daca pot vedea mai mult din acea imagine,nu doar o frantura.Si mi-a spus ca da,cu putin ajutor.Incepusem intr-o vreme sa ma "antrenez" pentru asta,insa diferite evenimente au facut sa intrerup acea activitate.Pentru moment.
Mi se spusese ca ar fi o imagine dintr-o existenta anterioara si ca acel loc ar fi in Londra.Hmmm,frumos si interesant.Nu stiu cat de adevarat,dar mi-ar place sa aflu mai multe...