FOTO TEST

PEISAJE...

Pe unde am mai umblat

DIN EPOCA DE PIATRA DIRECT IN 2012

Salutare dragilor! M-am gandit astazi sa va impartasesc unele intamplari amuzante din viata unui cuplu ce mie mi se pare desprins cel putin din Evul Mediu.De ce?Va veti prinde imediat.
Protagonistii nostri se numesc Mimi si Nicu(nu le voi da numele reale pentru ca,din pacate,pentru moment mai pot avea uneori contact cu ei.Si,in plus de asta,cine stie ce alte persoane se mai simt direct vizate?).Asadar,cei doi pestriti sunt casatoriti de ceva vreme si in viziunea lor reprezinta cuplul ideal.

Ea,genul tipic de taranca ajunsa la oras,trecuta bine de prima tinerete,tunsa scurt si vesnic imbracata in blugi.Plina de impresii(cea mai buna bucatareasa,gospodina,un exemplu de sotie ideala)si invataturi pentru oricine doreste sa o asculte(nu ca i-ar calca cineva vreodata pragul).Colectionara de "haur"

El,ceva mai copt(dar nu la minte),agramat ca si ea,dar in viziunea lui si a nevestei un intelectual in adevaratul sens al cuvantului(parerea lor care este).Cu sute de carti citite si recitite la activ(gandind acum...o fi fost de fapt aceeasi de sute de ori?Nu,nu cred totusi.Tot ar fi invatat sa lege subiectul de predicat).

In una din zilele trecute(ghinionista zi daca e sa rememorez),venind de pe la ce treburi am avut de rezolvat dau nas in nas cu fericitul cuplu.Iesisera(SOC!!!) la cumparaturi de haine.De ce soc?Pentru ca singura destinatie de cumparaturi e piata si....atat.Nu magaznul din colt,nu hypermarketul pentru ca:"asa imbogatim evreii dom'le.Mama lor ca au pus stapanire pe tot."(sustine cu patos nenea Nicu de cate ori are ocazia).
Dar fiind in apropiere de 8 martie s-a gandit el sa iasa sa-i cumpere scumpei consoarte ceva de....imbracat!!!!!Daca tot ne-am intalnit m-au invitat sa-i insotesc in periplul lor.Si cum stiam ca va fi cel putin amuzant daca nu socant,am zis:DA.
Pornim noi la drum si colindam in unul,doua,noua magazine.In toate,cei doi avand acelasi comportament ciudat.
Intrau impreuna,el analiza vanzatorul din cap pana-n picioare si iesea.Ea ramanea,se holba ca tampa la 2-3 bluze si cand o intreba cineva daca dorea ceva se incrunta si intorcea fundul iesind din magazin.La inceput am zis ca poate nu-i place fata unora.Dar vazand ca devine obisnuinta am spus sa preiau initiativa.

Le-am facut oferta de a merge intr-un magazin mai mare unde ar putea gasi cu usurinta ceva pe placul lor.Zis si facut.Ajungem in locatie,intram si il salut pe domnul care se ocupa de magazin.Pentru ca nu mai trecusem de ceva vreme pe acolo am mai schimbat cateva vorbea,l-am mai intrebat ce a mai adus si daca ar avea ceva pe placul "distinsei".Omul,politicos cum il stiam se duce personal si incepe sa-i caute diverse bluze pe care toapa le respinge cu grimase care mai de care mai de neam prost.De la o bluza la alta,bineinteles se indrepta mai hotarata spre iesire.Intr-un final i-am multumit domnului si acesta mi-a spus cand sa trec sa mai probez ceva din colectia noua.
Deja enervata de eterna nemultumire a cucoanei ma risc sa intreb si eu ca omul prost ce vrea pana la urma si daca doreste cu adevarat sa cumpere ceva.La care se uita la mine si indignata imi spune:
-Sa nu mai faci draga asa ceva niciodata!
-Ce anume?daca puteti fi mai clara.Ca ma prind mai greu uneori.
-Cum adica ce?Tu vorbesti cu vanzatorii in magazin?Pai stii ce m-a intrebat Nicu al meu pana sa iesi tu de acolo?
-...?
-Cine e ala si ce treaba ai tu cu el?
Atunci expresia siderata mi s-a schimbat pe loc intr-un ras din toata inima si a reusit sa-mi scape un WHAT??? pe masura.Pe care l-am tradus pe data,uitand pe moment ca singura limba stiuta de cei doi culti e romana de balta.
Deci de asta intorcea ea dosul comerciantilor fie barbati fie femei.Pentru ca nu se ridicau la inaltimea divei din ea si pentru a nu-i crede jumatatea ca e ceva suspect la mijloc intre ea si vreun Gigel care vinde.OMG!OMG!OMG!
Mai exista asemenea hal de specimene indobitocite pe planeta?Ei bine da!

Renuntand la a mai cauta bluze,se decid sa mearga(ghiciti unde?)la piata.
Ma scuz repede ca s-a facut tarziu(locul acela chiar nu ma pasioneaza)si pornesc spre casa.
Dupa cateva ore aud ca suna cineva la usa.Observ cu groaza cum cei doi s-au decis sa-mi faca o vizita.Deschid,ii poftesc in casa si ii intreb ce ar dori sa serveasca.Eu eram pe fuga.Rontaiam niste cereale,punga ramanand pe masa.Stiind ca si taranca s-a aratat incantata de descoperirea existentei cerealelor pe pamant(in anul 2012???!!!??) o intreb daca vrea.Si ma trezesc pentru a mia oara pe ziua aceea ca se stramba la mine incercand sa transmita ceva.Mi-am dat seama ce imediat dupa.Din sufragerie s-a auzit vocea stridenta a barbatului casei:
-Asa asa! Mai mananca tu cereale din alea integrale sa te faci cat casa.Numai zaharul il cautati voi femeile din orice.Nu stiti ca alea ingrasa cel mai mult?
Tin sa precizez ca domnul mai sus mentionat tine permanent o dieta extrem de sanatoasa pe baza de carnati,carne,oua(toate prajite),sarmale(cat de des se poate) si prajituri mancate noaptea pe furis.Pentru ca de fata cu lumea el nu pune nimic dulce in gura.Burdihanul revarsat aparand asa,total intamplator.
Mimi incearca o confesiune rapida,cum ca ea ar mai cumpara,dar ce sa faca daca nebunu' nu o lasa.
-Nu....TE LASA?Pai ce-ti face?
-Pai el nu vede cand cumpar?Cum sa le iau?Vezi...la asta nu te-ai gandit.
WOW!da...intr'adevar.Era logic.Nu vi se pare?
Brusc simteam cu aia din casa mea au nimerit direct din vreo epoca indepartata in anul 2012.Uitasem ca pana si gunoiul il duc impreuna,spunand ca fac plimbarea de seara.Cine stie ce pericole pandesc...
De altfel,Mimi sustine de cate ori are ocazia ca ea e stalpul casei.Ca prostu' de barbat ce sa stie?Ea face totul si-l:"da dupa cum vrea ea".
O DA! S-a vazut...
Deja vizualizam clar cum pleaca ei pe undeva.O apuca Nicu de par si o taraste pana la destinatie.Ca in epoca de piatra.

DAR...VA URMA

EU in imagini

Mai tineti minte compunerile acelea de la scoala,in care trebuia sa ne caracterizam,analizam,descriem etc?Atunci mi se pareau total nesuferite,insa daca aceea era tema,trebuia sa o scot cumva la capat.
Intre timp am crescut si sunt convinsa ca,uneori cuvintele sunt de prisos.Iar dintr-o imagine poti intelege mult mai multe decat o faci din cateva propozitii.
Asadar,in cele ce urmeaza...o mica descriere in imagini a autoarei blogului.
Enjoy!

FERICIREA POATE FI CHIAR SIMPLA

"Fericirea suprema in viata este convingerea ca suntem iubiti, iubiti pentru noi sau, mai curand, in ciuda noastra." – Victor Hugo

Ma gandeam acum ceva vreme cat de inversunati alergam toti dupa fericire,indiferent ce ar semnifica aceasta pentru fiecare dintre noi.Si multi atunci cand o intalnesc,nici macar nu realizeaza ca au gasit-o,sau se tem sa se bucure asa cum ar merita.
Tu cand ai reusit sa te bucuri sincer ultima data?Si nu ma refer neaparat la bucurii date de lucruri materiale,superficiale.Ci la acea bucurie ca o certitudine.Dublata de liniste si impacare cu tine.
Cred ca fiecare a trait un astfel de moment.Macar unul.Trebuie doar sa caute prin ganduri si sa-l aduca in prim plan.Poate asa vom reusi sa zambim mai des si sa ne dam seama ca fericirea ne este mai la indemana decat credeam.Doar ca multi dintre noi,ametiti de vartejul cotidianului,nici nu ne dam seama cat de des trece pe langa noi fara sa o bagam in seama.Si atunci,nu e pacat?

Imi amintesc de fiecare data cu mare drag de un moment ce in scris poate pare banal.Cat de bine te poate face sa te simti o plimbare in parc,pana la urma?Asa ar gandi unii.Insa la acest gen de fericire ma refer.Sincera,dorita,necomplicata.
Si eu una eram in acele momente atat de calma,zambitoare si linistita,incat mi se parea ca sunt pe deplin rasplatita pentru toate eforturile de pana atunci.Ciudat?Deloc.Atat de firesc se petrecea totul,incat eram sigura ca de nimic mai mult nu as fi avut nevoie.Sunt convinsa ca fiecare din noi am cautat macar o data sa ne simtim protejate,intelese(fara a fi nevoie de intrebari),apreciate la modul cel mai sincer...Si cand toate acestea se intampla in acelasi timp e pur si simplu coplesitor!
E chiar un sentiment ce te umple de liniste.Sa fii persoana potrivita la locul potrivit,in compania potrivita si sa ajungi singura la concluzia ca ai putea ramane asa zile intregi.Stand la povesti si razand din orice.Reusind sa faci haz de necaz fara ca asta sa-ti lase un gust amar.Pentru ca ajungi sa stii ca ATUNCI e bine.E cel mai bine.Si acel moment nu merita irosit,nu trebuie stricat nici de cuvinte si nici de gesturi de prisos.
Dar cand de-abia asteptai sa revii acasa,in orasul tau drag,la persoanele si mai dragi,nimic nu poate fi exagerat facut sau prost inteles.Pentru ca e facut din suflet.Si daca esti foarte norocoasa inteles tot cu sufletul.Iar eu ma consider cea mai norocoasa de fiecare data cand imi amintesc.Pana la urma fericirea poate parea atat de simpla,nu-i asa?

ADEVAR IN INTREGIME

"Un prieten adevarat iti stie slabiciunile, dar iti arata calitatile, iti simte temerile, dar iti intareste credinta, iti cunoaste ingrijorarile, dar iti elibereaza spiritul, iti recunoaste defectele, dar iti subliniaza posibilitatile."

Ne legam adeseori de persoane ce par potrivite pentru noi.Ii ridicam rapid la rangul de prieteni si ne mandrim cu ei de fiecare data cand avem ocazia.Insa cat de prieteni ne sunt de fapt cei ce au doar cuvinte de lauda la adresa noastra,cei ce nu fac altceva decat sa ne arunce pe ochi un val roz si sa aiba grija sa il pastreze cat mai mult acolo?
Sunt multe persoane ce prefera sa se inconjoare de astfel de "binefacatori",traind luni,poate chiar ani cu ideea ca sunt cei mai buni,frumosi si ca daca e sa nu mearga ceva bine,atunci,cu siguranta nu sunt ei de vina ci niste forte ascunse si intunecate ce le-au pus gand rau.
Cam patetica scena,nu-i asa?Insa cate dintre noi nu ne regasim in ea?
Sunt atatea femei care se lasa cucerite de un zambet frumos si o vorba buna si care prefera sa fie mintite astfel.Femei cu un caracter slab,nesigure pe ceea ce reprezinta ele de fapt,ce se bucura la orice mica minciuna dulce.Persoane care prefera mereu sa dea vina pe destin si sa amane la nesfarsit luarea unor decizii ce ar putea sa le schimbe viata si in bine.Nu doar sa o faca gri,asa cum sunt obisnuite sa o vada.

Mi s-a dovedit de-a lungul timpului ca iti poate fi mult mai bun prieten un barbat,decat o femeie.Si nu o data,ci de mai multe ori.Sunt dezarmant de sinceri unii.Simpla prietenie intre un barbat si o femeie!!!!! s-ar grabi carcotasele sa comenteze,Ei bine,DA!Mai exista si minuni.
Nu e oare mai de admirat si mai prieten cineva care te poate cuceri cu tone de sinceritate in loc de linguseli?
Mereu am apreciat astfel de persoane si am incecat sa le pastrez aproape de mine.Sa le adaug la categoria oamenilor frumosi.Acei oameni pe cale de disparitie cum cred eu.Care nu te perie pentru ca stiu ca ar da un luciu fals personalitatii tale.Care nu te ametesc si-ti spun vorbe dulci doar de dragul de a face conversatie.Pentru ca stiu ca acele cuvinte te vor rani pe viitor si te vor transforma intr-un alt tu.
Iubesc oamenii ce mai au caracter,ce iti pot spune astazi ca arati ingrozitor sau gandesti incorect,iar maine cand te vei trezi le vei da dreptate cu zambetul pe buze si ii vei aprecia si mai mult.

Voi fi recunoscatoare de 1000 de ori mai mult unui barbat ce are taria de a spune clar si raspicat ce nu-i place la mine,in locul vesnicelor complimente-stereotip.Imi cunosc si culoarea schimbatoare a ochilor si cum imi sta cu decolteu.Insa daca observa si el ca uneori mai e si ceva in neregula...o bila alba ii este rezervata si va creste in ochii mei.

Multe femei se simt jignite poate si se reped sa catalogheze:"Ce badaran,sau ce ingamfata!Cine e el/ea sa se apuce sa-mi dea mie sfaturi?"
Insa cate ne-am gandit ca poate chiar e adevarat ceea ce spune persoana respectiva?Si ca nu o face din invidie,rautate sau pentru ca vrea sa ne faca sa parem mai urate,grase,strambe in fata sefului,sotului,"prietenei bune" etc. ?
E adevarat ca e mult mai usor sa culegi laude,decat sa primesti critici.Dar,pana la urma ar trebui sa ridicam intrebator o sprinceana fiecare dintre noi,cand "cea mai buna prietena" are ca replica preferata la adresa noastra DOAR:"ce bine arati!"

E uman sa gresesti,e la fel de omenesc sa ai zile mai putin bune si sa nu ii poti multumi pe toti.Sa ai alaturi persoane care nu fac decat sa-ti demonstreze ca nu-i asa nu stiu cat de folositor poate fi pentru tine.
Pentru mine,sigur nu e.Insa ma pot declara norocoasa pentru ca am prieteni adevarati(sa includem aici si femeile si barbatii),care se grabesc sa ma atentioneze cand imi iau nasul la purtare.Femei care nu se simt complexate pentru ca au 2 kg in plus si imi pot spune cand e cazul sa mai slabesc si eu.Barbati care nu se declara pierduti nici in albastrul ochilor nici in decolteu si imi pot spune cu cea mai sarmanta sinceritate cand acesta e prea adanc.Cum sa nu-i iubesc?
Cineva care are capacitatea de a te vedea asa cum esti si mai si reuseste sa te faca sa te simti puternic/a pentru ca iti este alaturi la nevoie,nu poate fi decat de pastrat.Cat mai mult cu putinta...

BULGARIA 2011