vineri, 2 iulie 2010

NIMIC NOU



Aceeasi vreme enervanta care te amageste cu soare la rasarit.Se pare ca vara aceasta chiar nu vrea sa-si arate adevarata putere.
Ma gandeam ca fiecare anotimp are mirosul lui.Eu asa le identificam de mica.
Cand simteam mirosul strazilor proaspat udate imi aminteam de vara.Cu soare mult,cu agitatia oamenilor care se grabesc sa ajunga la munca si batraneii cu nepotii care cauta o banca la umbra.Sa nu-i prinda arsita amiezii.
Si seara...seara era mirosul teilor.Si daca inchideam ochii imi venea in minte aceeasi imagine.Si acum mi se mai intampla.Vad o strada pietruita,larga.Afara e noapte si eu tocmai am iesit dintr-o locatie aglomerata cu muzica data tare.E cald,cerul senin si se simte miros de tei proaspat udati de ploaie.Stiu sigur ca nu e un oras de la noi.
Am vorbit cu cineva intreband daca pot vedea mai mult din acea imagine,nu doar o frantura.Si mi-a spus ca da,cu putin ajutor.Incepusem intr-o vreme sa ma "antrenez" pentru asta,insa diferite evenimente au facut sa intrerup acea activitate.Pentru moment.
Mi se spusese ca ar fi o imagine dintr-o existenta anterioara si ca acel loc ar fi in Londra.Hmmm,frumos si interesant.Nu stiu cat de adevarat,dar mi-ar place sa aflu mai multe...

5 comentarii:

  1. Encantador blog el tuyo, un placer haberme pasado por tu espacio.


    Saludos y un abrazo.

    RăspundețiȘtergere
  2. Encatador blog el tuyo, un placer haberme pasado por tu espacio.


    Saludos y un abrazo.

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca vrem putem pluti oriunde ne poarta gandul. El este limitat doar de constrangerile noastre. Scapa de ele si vei pasi mai departe.

    RăspundețiȘtergere